I love classic music...like...Motley Crue!
Mai ţine cineva în ziua de azi dinner parties sau ceaiuri dansante (vorbe de la bunica)? Petreceri cu pretenţii virginale, etichetă şi artsy-fartsizme extreme de genul să ascultăm Chopin în timp ce bem ceaiuri în care, discret, strecurăm juma de sticlă de vodkă. Da, ok, parties sunt şi în ziua de azi numai ca sunt mai degrabă motiv de destrăbălare pe faţă decât motiv de plasat barbiturice în ceaiurile alcoolizate ale pizdelor. Acuma o fuţi direct, fără date-rape drugs. Too easy nowadays, don't you think?
Mi-ar plăcea o sindrofie old-school de tot unde toată lumea vrea să te fută dar nimeni nu ţi-o zice dar ţi se dă totuşi de înţeles prin chestii de genul "Să ne jucăm spin the bottle că cine ştie cu cine te vei linge" sau chestii gen
"Să ne jucăm adevăr sau provocare că poate vedem o ţâţă sau un coi".
I should hire a magician to come do a trick! Well, I know a dude that can suck his own dick!
Erau mişto aburerile alea de zile de naştere din generală unde mă-ta şi tac-tu erau în bucătărie în timp ce tu te chinuiai să-i furi pizdei proaste măcar o ventuză pe obraz şi aia ca o proastă ruşinată urla "Nu, nu! A zis mama să nu!" Evident că, peste ani de zile, o vedeai pe aia adormită cu pula în gură printr-un BMW al unui arăboi. Mai mişto erau şi dansurile penibilo-schizoido-epileptice când trebuia s-o convingi p-aia cumva să te lase să-i pui mâna pe cur în timpul unui blues. Prin blues se înţelegea orice melodie oarecum lentă. De fapt nu, orice BPM ar fi avut melodia tot trebuia s-o convingi pe mucoasa de clasa a 5-a să-i pui mâna pe cur. Slavă domnului că alea de clasa a 5-a din ziua de azi te invită să le pui mâna pe cur şi nu mai trebuie să duci muncă de convingere.
Totul a devenit mult prea uşor în liceu unde săreau ţâţele din toate părţile. Nu că ar fi ceva rău. Party-urile s-au stricat din cauza manelelor. Adică, ok, înţeleg uneori că simţi nevoia ca tu, o pizdă, să simţi nevoia să dai din cur şi în afara dormitorului dar, Iisuse, nu o face dacă ai peste 90 de kilograme! Plus că în liceu deja tot ce putea intra în vre-o gaură, intra fără prea multă vorbărie.
La facultate e şi mai simplu. Muierile se îmbată mai grav şi, bete pulă-cracă-whatever fiind, poţi să faci ce vrei cu ele. Chiar să le pui să-ţi cureţe voma sau să se lingă cu alta(deşi, uneori, nici nu tre să fie beată. Niciuna din ele!). Which is good. Very good.
Deci de ce mă plângeam că petrecerile nu mai sunt ca pe vremuri?
Mai ţine cineva în ziua de azi dinner parties sau ceaiuri dansante (vorbe de la bunica)? Petreceri cu pretenţii virginale, etichetă şi artsy-fartsizme extreme de genul să ascultăm Chopin în timp ce bem ceaiuri în care, discret, strecurăm juma de sticlă de vodkă. Da, ok, parties sunt şi în ziua de azi numai ca sunt mai degrabă motiv de destrăbălare pe faţă decât motiv de plasat barbiturice în ceaiurile alcoolizate ale pizdelor. Acuma o fuţi direct, fără date-rape drugs. Too easy nowadays, don't you think?
Mi-ar plăcea o sindrofie old-school de tot unde toată lumea vrea să te fută dar nimeni nu ţi-o zice dar ţi se dă totuşi de înţeles prin chestii de genul "Să ne jucăm spin the bottle că cine ştie cu cine te vei linge" sau chestii gen
"Să ne jucăm adevăr sau provocare că poate vedem o ţâţă sau un coi".
I should hire a magician to come do a trick! Well, I know a dude that can suck his own dick!
Erau mişto aburerile alea de zile de naştere din generală unde mă-ta şi tac-tu erau în bucătărie în timp ce tu te chinuiai să-i furi pizdei proaste măcar o ventuză pe obraz şi aia ca o proastă ruşinată urla "Nu, nu! A zis mama să nu!" Evident că, peste ani de zile, o vedeai pe aia adormită cu pula în gură printr-un BMW al unui arăboi. Mai mişto erau şi dansurile penibilo-schizoido-epileptice când trebuia s-o convingi p-aia cumva să te lase să-i pui mâna pe cur în timpul unui blues. Prin blues se înţelegea orice melodie oarecum lentă. De fapt nu, orice BPM ar fi avut melodia tot trebuia s-o convingi pe mucoasa de clasa a 5-a să-i pui mâna pe cur. Slavă domnului că alea de clasa a 5-a din ziua de azi te invită să le pui mâna pe cur şi nu mai trebuie să duci muncă de convingere.
Totul a devenit mult prea uşor în liceu unde săreau ţâţele din toate părţile. Nu că ar fi ceva rău. Party-urile s-au stricat din cauza manelelor. Adică, ok, înţeleg uneori că simţi nevoia ca tu, o pizdă, să simţi nevoia să dai din cur şi în afara dormitorului dar, Iisuse, nu o face dacă ai peste 90 de kilograme! Plus că în liceu deja tot ce putea intra în vre-o gaură, intra fără prea multă vorbărie.
La facultate e şi mai simplu. Muierile se îmbată mai grav şi, bete pulă-cracă-whatever fiind, poţi să faci ce vrei cu ele. Chiar să le pui să-ţi cureţe voma sau să se lingă cu alta(deşi, uneori, nici nu tre să fie beată. Niciuna din ele!). Which is good. Very good.
Deci de ce mă plângeam că petrecerile nu mai sunt ca pe vremuri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu