Jocurile amuzante sunt plictisioare

Nu am văzut originalul (decât pe bucăţi şi acum foarte mult timp) deci nu
pot face o comparaţie între remake (tot al lui Haneke, ca şi originalul)
şi cel din 97. Probabil că începe la fel ca originalul, cu personajele
principale (aici Naomi Watts, Tim Roth şi un copil de căcat) mergând pe o
şosea ascultând muzică. Ajung la casa lor or whatever that is şi aici,
apar Michael Pitt (dubios as always. Do you remember him from Hedwig and
The Angry Inch) şi Brady Corbet (din Thunderbirds). Probabil că, la fel
ca în original, copilul e foarte enervant şi de căcat. Probabil că, la
fel ca în original, cuţu moare. :( Nu ştiu dacă în original, the two
psychos păreau la fel de septici şi freako-angelico-homo-weird. Dar aici
sunt. După ce Michael Pitt şi Brady Corbet îi rup un picior lui Tim Roth,
Naomi starts acting good. As always. Şi dup-aia cei doi soţiori îşi iau
bătaie. And then they start talking. And on and on they go. Nu ştiu de ce
dar, de fiecare dată când are o scenă în care trebuie să plângă, nasul
lui Naomi Watts ia proporţii monstruoase. But it's sort of cute. Then the
weirdest thing happens: cum Deadpool sparge cel de-al patrulea zid al
realităţii comicsurilor şi realizează că e un personaj de bandă desenată,
aşa şi personajul lui Michael Pitt vorbeşte cu "publicul" şi îşi dă cu
presupusul că suntem de partea soţiorilor. Think again. Suntem de partea
lu Naomi Watts. Orice ar fi. Copilul din păcate nu este suficient de terorizat. Nimeni nu-l pocneşte, nimeni nu-l calcă în picioare, nimeni nu îi stinge o ţigare pe trahee. Şi urlă ca o scârnă infernală. N-ar mai trebui să se facă filme cu copii.
În continuare, Naomi se dezbracă dar nu ne arată ţâţele. Dar oricum le-am văzut în Mulholland Drive deci e OK. Copilul s-a pişat pe el. Speram să-l omoare cineva. Din păcate, nu.

Fast Forward că e plictisitor.

AND THEY SHOOT THE FUCKING ANNOYING PIECE OF SHIT KID! Subit, a devenit unul din cele mai bune filme. Dar tot plictisitor e.

Fast Forward.

Cei doi soţiori, pocniţi pe canapea. Talk talk talk crap.

Fast Forward.

Naomi în barcă. Cu Michael Pitt şi celălalt. Şi vorbesc despre univers cu Naomi legată la gură. O aruncă în apă pe Naomi :( Şi dup-aia se duc acasă la o urâtă. Stupid music starts playing.

The End.

Groaznic de dezamăgitor. Fără pic de tensiune, enervant, it has no sense of dread or terror. Oh well, too bad. Măcar a murit căcatul ăla de copil. Sper să ia aminte şi alţi regizori. Ce frumos ar fi să moară căcaţii de copii din E.T. sau din Home Alone.