Trei chestii

1.

Nu reuşesc să-i înţeleg pe români. După ce şi-au luat ca model naţional un oier agramat, odios şi ultrareligios în prostia lui, după ce şi-au luat ca model naţional un moldovean care n-are habar boabă de engleză şi recunoscut pentru o porcărie cu avortoni (de parcă nu-s atâtea filme cu avortoni mult peste prostiile moldoveanului), acuma românii s-au reorientat spre un zidar fugit din ţară cu veleităţi de soprană. Eu înţeleg că marea masă submediocră de români are nevoie de ceva apropiat lor ca intelect, pe post de erou naţional dar, la dracul, sunt o groază de oameni pe lumea asta care pot da din gură în cadrul unei emisiuni. What makes him so special? Că e fugit din ţară şi că acum guvernul român caută să-l pupe în cur cât mai bine că poate ne-o face nişte publicitate p-afară? Da, probabil că asta e. La o adică, nu e diferenţă între Costel şi Mailat. Bine, diferenţa minoră e în faptul că Mailat a futut şi dat în cap. Costel n-a făcut niciuna nici alta. Ever. Dar tot români fără şcoală sunt. Că publicitate ne-au făcut căcălău. But what the hell, ce pretenţii să ai de la o ţară eminamente microbistă care mănâncă "Libertatea" şi "CanCan" pe pâine. La mai mare, Costele! O minune de zidar.


2. E foarte greu să urci scările cu pantalonii în vine.


3.  Că tot vorbeam de "CanCan", pe cancan.ro se prezintă următoarea ştire: Honorius Prigoană este singur şi disponibil. Săriţi tutelor pe el că are bani şi taică-su are proteză şi firmă de gunoi. Iaca poznă!